Vid

As vrea ca Dumnezeu
Sa aibă un număr de telefon
Unde să pot să-l sun
Si sa-l întreb dacă ştie cine sunt.

Doamne,
Nu-mi spune ca ai uitat de mine-
Robul tău răzvrătit se afundă crunt
Si o inimă trage în jos cu sine.

Doamne,
Te caut sub poduri de lemn şi frunze moarte,
Aştept să ne întîlnim pe stradă
Si să-mi dai din ce n-am, măcar o parte.

Doamne,
Din nouă fericiri aş vrea măcar una sa vină,
Oamenii, sa nu mai creadă în lacrimi de crocodil
Ci în lacrimi de sfinţi şi poezie fără rimă.


Doamne,
Speranţa mea e un cactus in deşert,
Ţepos şi însetat de apă ca de iubire
Dar, în deşert şi sufletul devine inert.

Doamne,
Stau pe peron şi privesc trenurile cum trec;
Nu te mai sun caci nu vreau sa-ti spun minciuni-
Azi, eu nu mai cred în frunze, poduri, oameni sau minuni.

creatură

Se adună nori de furtună la fereastră,
Se aude un cântec incert de Orfeu,
Se cutremură florile în glastră-
Azi se naşte un monstru sau un zeu.

Străini cunoscuţi, legaţi-mă de un par-
Voi fi jertfa de pe al tău altar,
Trupul şi demnitatea mea vor sângera,
Dar va muri doar incertitudinea.

De eşti zeu, îţi adun greşelile în palme,
Îţi suflu în păr şi in barbă calme,
Îţi arăt că amorul meu e albastru
Și greşelile noastre un monstru.

Ecuaţie

Ceva e aiurea- nu ma potrivesc in plan.
O lume aleargă in sens trigonometric,
Alta in sens orar,
Numai eu plutesc perpendicular.
Chiar vreau să ma fixez
Cu străşnicie in planul realităţii,
Dar nu găsesc vector să ma poziţionez.
Aştept de-o viaţă o dreaptă,
Peste care să ma suprapun,
Poate să fie strâmbă, ca o treaptă-
La mecanica vieţii nu sunt foarte riguroasă,
Dar doresc rezolvare pentru a mea angoasă.
Dreaptă, unde eşti, exişti oare?
Vreau să pornim din acelaşi suport
Si să avem drept rezultantă
O cuantă de lumină albă
Si flori moi de nalbă
Să luminăm planul acesta întunecat
Şi să naştem o viaţă de neuitat.

Battlefield

Între noi se dă un război:

Suntem ca două falii ale aceluiaşi pământ

Ce aprig se izbesc încercând sa iasă la soare,

Una se va înălţa ca un munte spre cer,

Iar cealaltă se va scoborî adânc in mare-

Noi suntem la fel, dar egali nu vom fi nicicând.

Tu, eşti un armăsar salbatic care din pădure tâşneşte,

Cu mine, temerar haiduc, alergând în urma ta

Cu un singur gând, acela de a-ţi fi stăpân o viaţă

Şi camarad mai departe de timp şi moarte,

Dar freamătul nărilor şi spuma de pe spinarea ta

Mă cutremură şi curmă voinţa mea

Şi tu te întrebi ce-i mai de preţ,

Să fii liber şi rege adorat în împărăţia ta,

Sau înrobit şi desfătat de mângâierea mea-

Cutremur se iscă sub presiunea a lor noastre înfierate voinţe,

Timpul se opreşte în timp,

Pământul se crapă cu vuiet sub tălpile mele, copitele tale,

Dar, soldaţii ca noi, supravieţuiesc oricărui război.

Towards or in circles we run?

I wandered aimlessly in a swamp known as Life

And each step I took felt like a butchers’ knife:

Adamant it hit the bone, reaching for the heart

Making me wonder if today I’ll come apart.

Cunning and deceiving proved to be this quagmire-

Was it there happiness and now’s Alzheimer?

Hapless and feckless I felt but not anymore barren-

I met someone and now I was going to meet Charon.

The clouds were running as hell and I could see the light

Which was coming from you and I knew it’s alright.

It was Friday, but you were waiting for me for a while.

Suddenly, this trip with the boat didn’t seem so hostile.

‘Which circle would you like to see first, my dear?’

‘The second suits you best’, said Charon with a sneer.

‘Or maybe the fifth, but wouldn’t be that unfair? ‘

‘None- this love breathes only heavens’ fresh air’.

Durerea

Se mişca pădurea cu foşnetul aiurea
Se frângea furtuna in sufletul unui trecător
Care pe Moarte aprig si-o dorea
Uitând ca padurea l-a dat nemuritor.
Dar, el, nu se lăsa si astfel o lupta crâncenă se năştea:
Crengi uscate trosnind a durere si plânset înăbuşit
Incercau prin carne drum să-şi croiască,
Trunchiuri si radacini izbuteau sa-l lovească-
Dar cum poti opri o durere de neoprit,
Cum putea padurea oare sa omoare
Lava de sentimente care din suflet erupea
Precum Vezuviul la trezirea sa?
Si durerea curgea, curgea precum Dunărea
Cea bătrână, mare si adâncă,
Si durerea era mare, mare precum Luna
Cea alba, imemorială si nemuritoare.
Lupta asta nu avea sorţi de izbândă-
Curand el a realizat-
Caci lutul trupului său era o parte
Din ţărâna padurii si o parte din Moarte ,
Iar durerea era înscrisă pe suflet cu fier încins
Si, chiar daca trupu-i pierea intr-un foc de om aprins,
Om, ce aievea iubitei ii semăna izbitor,
El stia ca durerea nu dispare intr-un dor
Prinsă fiind intr-un suflet nemuritor.

Trimalchio

Prieteni!
Azi, eu și Gatsby vom da un dineu
La care, îl vom avea ca invitat pe Dumnezeu.
Sper ca nu sunteti prea deranjați,
Dar n-am vrut să fie ceva fastidios,
Ci pe placul vostru, cu multe vorbe de prisos.
Ah, unde-mi sunt manierele?
Dragii mei, voi sunteți primii pe
Lista de invitați,
Toți scriși pe același rand.

Hai, intrați și așezați-va fără sfială,
Jos, nu e o groapa nici cu jar, nici cu smoală.
Acum, ne vom holba unii la alții,
Si, poate, vom realiza ca tot ce-am clădit
Au fost doar niște derizorii castele de nisip.

Drumuri, copaci, bănci si mobilierul unei şcoli,
Atat si nimic mai mult avem in comun.
Știți, nu trebuie să dați vina pe mine,
Parcă am căzut cu toții de acord comun
Sa fim niște ipocriți.
Prietenia, pentru voi,
E doar pe jumătate.
La bine, dar fără rău și greu.
Suntem cu toții niște egoiști, toți
Ne iubim pentru confortul personal pe care îl primim.

Si mă întreb, si vă intreb,
Ce-i mai rău, mandria si invidia,
Asezonată cu prefăcătoria,
Sau, poate, ignoranţa si un pic de răutate
Servite cu un strop de minciuni sfruntate.

Si eu le-am gustat,
Dar, amarnic doare, caci le conștientizez-
Sunt un naiv cu o mare slăbiciune
Pentru fructul oprit.
Dar, Doamne, ce știu eu?
Caci doar Tu ești Dumnezeu,
Iar, eu, doar un alt invitat la dineu.

Autumn

I want a Sunday kind of love
Which brings a lazy sun undreamed of
Who, sheepishly peeks in,
Wondering where I have been.

This Autumn isn't gullible at all,
For nineteen she'll offer me a thick shawl,
A blue one- to remind me of summer skies,
Peace,navy and someone's blue eyes.

Dear Autumn,
You always make me feel so old
When rusty memories you unfold..
But, I love this damp smell of leaves so much-
Maybe you're right, maybe I'm just a larch.

1.03 Summer

I hear you calling from the other side,
My bed becomes a bed of roses
Where sharp thorns hide,
And soonish my burgundy blood
Oozes unceasingly - like it's doomed,
And this still ground becomes mud,
And these deceiving sheets a tomb.

Is this heaven?
I believe in it,but not in my presence there.
This meadow covered by bloody-red poppies
Lays listless in front of me,
Despite a whipping wind whose echoes
Deep I feel inside my ribcage-
Suddenly, this question gives birth to a rage,
Unstoppable, unforgettable,born from countless woes:
This is nightmare, not heaven.
But, do you dare to care
That I'm wilting like a flower
In a scorching day of summer?

1.02 Paso Doble

Vreau sa fiu diavolul,
Care danseaza dansul,
Dansul aprins de focul nestins,
Un dans al tacerii prea mult strunite,
Un dans cu tocuri tocite si neiubite
De atata drum pustiu pana la casa ta.
Vreau sa fie un dans in doi,
Nu doar un dans cu mine si strigoi.

Vreau sa dansez
In prapastia osoasa si incinsa
A claviculei tale stangi,
Vreau sa ma catar pe peretii goi si nemangaiati –
Si sange sa curga din bataturile date
De atata mers pe drumul ambitiei,
Si sange sa curga din pantofi, iubite,
Sange sa curga din pantofii ce devin copite…

2.01 Boala

Doctore!
Urgent, un forceps in mână.
Ideile astea, se pare,
se agaţă cu disperare
de ultimii neuroni lipsiti de aparare-
ce paraziti, dom'le, cum poa' sa fie
Altfel decat productia in masă
a ideilor implantate in creier din faşă?
urgent, un tranchilizant,
ideile astea se razvratesc,
trebuie sa le supunem, nu sa le ucidem:
asa, uşor,manipulator,
le integram in productia in masă;
cel mai bun tratament sunt ceilalti.

doctore,repede, au intrat in comoţie cerebrală-
gata,a devenit o disputa personală!
doctore...ce trist,se pare ca au invins:
alti neuroni care s-Au sinUcis.

[s-ar putea sa nu aiba logica din punct de vedere medical, sunt convinsa de acest lucru. de altfel, totul este la nivel metaforic-nimic nu este ceea ce pare.si nu, nu este vorba despre vreo sinucidere.]

1.01 Impetus

Your soul swims in shallow waters,
You are afraid of the dark heights-
Silly girl! you've cried too many nights,
Deluding yourself that he really matters.

You cannot win a race by looking ahead,
and, thus, ignoring your feet trapped in quicksand:
Look above you, deep in the endless sky,
there your silly human rules don't apply.

Oh, Cronos, I'll marry you
and rule the kingdom of Space
and apply the laws of the Universe!
Valiantly I'll fight to conquer Knowledge,
Dastardly I'll be betrayed by the Human Me,
Because, in vain, a human, God tries to be.