Între noi se dă un război:
Suntem ca două falii ale aceluiaşi pământ
Ce aprig se izbesc încercând sa iasă la soare,
Una se va înălţa ca un munte spre cer,
Iar cealaltă se va scoborî adânc in mare-
Noi suntem la fel, dar egali nu vom fi nicicând.
Tu, eşti un armăsar salbatic care din pădure tâşneşte,
Cu mine, temerar haiduc, alergând în urma ta
Cu un singur gând, acela de a-ţi fi stăpân o viaţă
Şi camarad mai departe de timp şi moarte,
Dar freamătul nărilor şi spuma de pe spinarea ta
Mă cutremură şi curmă voinţa mea
Şi tu te întrebi ce-i mai de preţ,
Să fii liber şi rege adorat în împărăţia ta,
Sau înrobit şi desfătat de mângâierea mea-
Cutremur se iscă sub presiunea a lor noastre înfierate voinţe,
Timpul se opreşte în timp,
Pământul se crapă cu vuiet sub tălpile mele, copitele tale,
Dar, soldaţii ca noi, supravieţuiesc oricărui război.
No comments:
Post a Comment