Trimalchio

Prieteni!
Azi, eu și Gatsby vom da un dineu
La care, îl vom avea ca invitat pe Dumnezeu.
Sper ca nu sunteti prea deranjați,
Dar n-am vrut să fie ceva fastidios,
Ci pe placul vostru, cu multe vorbe de prisos.
Ah, unde-mi sunt manierele?
Dragii mei, voi sunteți primii pe
Lista de invitați,
Toți scriși pe același rand.

Hai, intrați și așezați-va fără sfială,
Jos, nu e o groapa nici cu jar, nici cu smoală.
Acum, ne vom holba unii la alții,
Si, poate, vom realiza ca tot ce-am clădit
Au fost doar niște derizorii castele de nisip.

Drumuri, copaci, bănci si mobilierul unei şcoli,
Atat si nimic mai mult avem in comun.
Știți, nu trebuie să dați vina pe mine,
Parcă am căzut cu toții de acord comun
Sa fim niște ipocriți.
Prietenia, pentru voi,
E doar pe jumătate.
La bine, dar fără rău și greu.
Suntem cu toții niște egoiști, toți
Ne iubim pentru confortul personal pe care îl primim.

Si mă întreb, si vă intreb,
Ce-i mai rău, mandria si invidia,
Asezonată cu prefăcătoria,
Sau, poate, ignoranţa si un pic de răutate
Servite cu un strop de minciuni sfruntate.

Si eu le-am gustat,
Dar, amarnic doare, caci le conștientizez-
Sunt un naiv cu o mare slăbiciune
Pentru fructul oprit.
Dar, Doamne, ce știu eu?
Caci doar Tu ești Dumnezeu,
Iar, eu, doar un alt invitat la dineu.