Vid

As vrea ca Dumnezeu
Sa aibă un număr de telefon
Unde să pot să-l sun
Si sa-l întreb dacă ştie cine sunt.

Doamne,
Nu-mi spune ca ai uitat de mine-
Robul tău răzvrătit se afundă crunt
Si o inimă trage în jos cu sine.

Doamne,
Te caut sub poduri de lemn şi frunze moarte,
Aştept să ne întîlnim pe stradă
Si să-mi dai din ce n-am, măcar o parte.

Doamne,
Din nouă fericiri aş vrea măcar una sa vină,
Oamenii, sa nu mai creadă în lacrimi de crocodil
Ci în lacrimi de sfinţi şi poezie fără rimă.


Doamne,
Speranţa mea e un cactus in deşert,
Ţepos şi însetat de apă ca de iubire
Dar, în deşert şi sufletul devine inert.

Doamne,
Stau pe peron şi privesc trenurile cum trec;
Nu te mai sun caci nu vreau sa-ti spun minciuni-
Azi, eu nu mai cred în frunze, poduri, oameni sau minuni.

creatură

Se adună nori de furtună la fereastră,
Se aude un cântec incert de Orfeu,
Se cutremură florile în glastră-
Azi se naşte un monstru sau un zeu.

Străini cunoscuţi, legaţi-mă de un par-
Voi fi jertfa de pe al tău altar,
Trupul şi demnitatea mea vor sângera,
Dar va muri doar incertitudinea.

De eşti zeu, îţi adun greşelile în palme,
Îţi suflu în păr şi in barbă calme,
Îţi arăt că amorul meu e albastru
Și greşelile noastre un monstru.