Vid

As vrea ca Dumnezeu
Sa aibă un număr de telefon
Unde să pot să-l sun
Si sa-l întreb dacă ştie cine sunt.

Doamne,
Nu-mi spune ca ai uitat de mine-
Robul tău răzvrătit se afundă crunt
Si o inimă trage în jos cu sine.

Doamne,
Te caut sub poduri de lemn şi frunze moarte,
Aştept să ne întîlnim pe stradă
Si să-mi dai din ce n-am, măcar o parte.

Doamne,
Din nouă fericiri aş vrea măcar una sa vină,
Oamenii, sa nu mai creadă în lacrimi de crocodil
Ci în lacrimi de sfinţi şi poezie fără rimă.


Doamne,
Speranţa mea e un cactus in deşert,
Ţepos şi însetat de apă ca de iubire
Dar, în deşert şi sufletul devine inert.

Doamne,
Stau pe peron şi privesc trenurile cum trec;
Nu te mai sun caci nu vreau sa-ti spun minciuni-
Azi, eu nu mai cred în frunze, poduri, oameni sau minuni.